Mulți din predicatorii din ziua de azi, folosesc cărți de comentarii Biblice pentru a se documenta ce părere au sau au avut alții vizavi de subiectul studiat. Comentariile Biblice uneori pot fi folositoare, și anume atunci când, interpretarea omului ce a scris cartea de comentarii Biblice reprezintă și viziunea lui Dumnezeu asupra subiectului vizat, dar reprezintă o mare pagubă pentru cititor, atunci când interpretarea oferită de scriitorul cărții de comentarii nu reflectă și părerea lui Dumnezeu. A lua motamo dintr-o carte de comentarii o interpretare logică, dar care nu reflectă părerea lui Dumnezeu și a o predica în Biserică, prezentând-o drept adevăr divin, reprezintă o mare pagubă pentru Biserică și îi poate aduce pe mulți la condamnare veșnică, atât pe cei ce predică, cât și pe cei ce ascultă. Pentru toate trebuie multă rugăciune, discernere spirituală și călăuzire de la Duhul Sfânt. Din păcate însă, ungerea și călăuzirea lipsesc tot mai mult, iar mulți din predicatorii din ziua de astăzi înghit ne-rumegat ceea ce aomenii au scris în cărțile lor. Este un mare pericol, fiind la amvon, să dai libertate la ceea ce Dumnezeu spune că este păcat. Predicatorii care doresc să facă pe placul oamenilor dând derogări de la Cuvânt acolo unde Dumnezeu nu se dă, își vor lua o mare osândă și mare le va fi mirarea când vor constata că nu pot intra în împărăția Cerurilor. ”Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac. (Romani 1:29-32)
De multe ori Păstorii și învățătorii Biblici dau derogări spre păcat din pricina influenței Bisericii. În România au apărut Pastor (spre exemplu Vladimir Pustan) ce acceptă căsătoriile între fetele penticostale de la el din Biserică, și băieți ortodoxi. El spune că a dat această aprobare în Biserica sa pentru că dacă nu ar face-o, acele fete tot s-ar căsătorii cu băieți ortodoși, iar pentru a le păstra în Biserică, acceptă să le căsătorească cu băieți ne-credincioși. Ce înșelare. Omul crede că poate trece peste cuvântul lui Dumnezeu pentru a face un lucru bun. Legea Domnului este desăvârșită, și nimeni din cei ce fac derogări de la Cuvânt nu vor ajunge bine, nici ei, nici cei pentru care se fac derogările. Tot la fel, deși Biblia spune clar că nu există recăsătorie după divorț, mulți Pastori ce se găsesc în fața faptului împlinit de a avea membrii divorțați sau părăsiți în Bisericile lor, răstălmăcesc Biblia în așa fel încât să poată face pe placul acestor membrii. Biblia nu trebuie răstălmăcită după nevoile și situațiile din viața noastră, ci ea trebuie să rămână ne-modificată. Timp de 1500 de ani, înțelegerea unanimă a Bisericii a fost că nu există a 2-a căsătorie după divorț, primul Teolog ce a permis divorțul după recăsătorie a fost Erasmus de Roterdam. (1466) un teolog catolic. După acesta, protestanții au preluat multe din învățăturile lui, inclusiv aceasta cu divorțul, deoarece el critica multe din abuzurile și actele de opulență ale Bisericii sale. Astfel, după 1500 de ani de învățătură unanimă asupra faptului că nu există recăsătorie după divorț, protestanții au acceptat învățătura lui Erasmus și au început să primească această învățătură tip cal troian în Biserică. Mai jos vă voi da mai multe surse istorice de la începutul Bisericii pentru a înțelege că viziunea primordială unanimă asupra acestei chestiuni nu era cea pe care o au majoritatea Bisericilor protestante și neo-protestante astăzi, ci una mult mai strictă. Întâii creștini și urmași ai lui Hristos au avut ne-alterată învățătura cu privire la divorț și recăsătorie, așa cum a fost lăsată de Isus în Evanghelii și după apostoli. Da, ei au înțeles perfect ceea ce a vrut să zică Isus și ceea ce au vrut să zică Apostolii, atunci când au scris despre subiectul divorțului și al recăsătoriei.
CE AU ZIC PĂRINȚII BISERICII LEGAT DE ACEST SUBIECT

Hermas (90 după Hristos)
Hermas a fost vândut ca sclav și trimis la Roma în copilărie. Ulterior a fost eliberat de proprietarul său, o femeie pe nume Rhoda. El a devenit cunoscut ca unul dintre Părinții autoritari ai Bisericii și un scriitor creștin influent, remarcat pentru descrierea sa detaliată a creștinismului timpuriu. Cartea lui care a supraviețuit, Păstorul, a fost considerată o carte inspirată a Sfintei Biblii până în secolul al IV-lea d. Hr. Pentru a-i cita pe traducători: „Păstorul lui Herma este în formă, o apocalipsă. Constă într-o serie de revelații făcute lui Herma de către biserică, care apare sub forma unei femei, de către păstor, îngerul pocăinței și de către marele înger care se ocupă de creștini. Fiecare revelație este însoțită de o explicație și din acestea se poate vedea, deși forma cărții este apocaliptică și vizionară, obiectul ei este practic și etic.”

Hermas a scris:
„Îți poruncesc”, a spus el, „să-ți păzești castitatea și să nu-ți pătrundă nici un gând despre soția altui bărbat, despre curvie sau despre fărădelegi similare; căci făcând aceasta săvârșești un mare păcat. Dar dacă îți amintești mereu de propria ta soție, nu vei păcătui niciodată. Căci dacă acest gând va pătrunde în inima ta, atunci vei păcătui; iar dacă, la fel, ai alte gânduri rele, faci păcat. Căci acest gând este mare păcat într-un slujitor al lui Dumnezeu. Dar dacă cineva săvârșește această faptă rea, el lucrează moartea pentru sine. Fii atent, așadar, și abține-te de la acest gând; căci acolo unde locuiește curăția, acolo nelegiuirea nu trebuie să intre în inima unui om drept.” I-am spus: „Domnule, permiteți-mi să vă pun câteva întrebări.” „Spune”, a răspuns el. Și i-am zis: „Domnule, dacă cineva are o soție care se încrede în Domnul și dacă o descoperă în adulter, păcătuiește bărbatul dacă rămâne cu ea?” Iar el mi-a zis: „Câtă vreme el rămâne în necunoaștere a păcatului ei, soțul nu face niciun păcat, soțul nu comite nicio nelegiuire trăind cu ea. Dar dacă soțul știe că soția lui s-a rătăcit și dacă femeia nu se pocăiește, ci stăruie în curvia ei și totuși soțul continuă să trăiască cu ea, și el este vinovat de greșeala ei și participă la adulterul ei. Iar eu i-am spus, atunci, domnule, ce trebuie să facă soțul, dacă soția continuă în practicile ei vicioase? Iar el a spus: „Bărbatul să o lase deoparte și să rămână singur. Dar dacă își lasă soția și se căsătorește cu alta, și el comite adulter.” Iar eu i-am spus: Cum s-ar proceda în situația în care femeia lăsată se va pocăi și va vrea să se întoarcă la soțul ei: trebuie aceasta să fie luată înapoi de soțul ei?” Și mi-a spus: „Cu siguranță. Dacă soțul nu o ia înapoi, el păcătuiește și aduce asupra lui un mare păcat; căci el ar trebui să-l ia înapoi pe păcătosul care s-a pocăit... în această chestiune, bărbatul și femeia trebuie tratați exact în același mod.” (Păstorul lui Hermas 4:1-10)
Hermas a învățat:
- Dacă o soție persistă în comportamentul adulter, „partea nevinovată” poate și trebuie să divorțeze pentru a se despărți de păcatele făptuitorului.
- Dacă un soț divorțează de soția sa din acest motiv, el trebuie să rămână singur și să nu se recăsătorească. Dacă o soție se pocăiește de greșeala ei, soțul trebuie să o ierte și să o primească înapoi ca soție. ;
- Dacă soțul nu își iartă soția care se pocăiește, el aduce asupra lui un mare păcat.

Bărbații și femeile vinovați de acest păcat, trebuiesc tratați la fel.

Idei de meditat după citirea acestei scrieri:
Acesta este ceea ce învață biserica ta?

Acesta este ceea ce înveți și crezi?

Aceasta este ceea ce a învățat Biserica Noului Testament.

Iustin Martirul (151 după Hristos) Acesta a scris:
„În ceea ce privește castitatea, Isus are de spus: „Dacă se uită cineva cu poftă la o femeie, a săvârșit deja adulter în inima lui înaintea lui Dumnezeu.” Și: „Cine se căsătorește cu o femeie care a fost despărțită de un alt soț, comite adulter.” După învățătorul nostru, în același fel în care păcătuiesc cei care încheie o a doua căsătorie, chiar dacă aceasta este în conformitate cu legea umană, tot așa sunt și ei păcătoși cei care privesc cu poftă la o femeie. El respinge nu numai pe cel care săvârșește adulter, ci chiar și pe cel care dorește să facă acest lucru; pentru că nu numai acțiunile noastre sunt arătate lui Dumnezeu, ci chiar și gândurile noastre.” (Întâia apologie 15)

 

Justin Martirul a învățat:

- A te complace în poftă înseamnă a fi vinovat de adulterul înfăptuit în inimă.

- Cine se căsătorește cu o persoană divorțată comite adulter.

- Cine încheie o a doua căsătorie păcătuiește împotriva lui Dumnezeu (în timp ce fostul soț trăiește).

- Dumnezeu nu ia în considerare legea umană, atunci când aceasta încalcă porunca lui Dumnezeu, și nici Biserica nu trebuie să ia în considerare legea umană, atunci când aceasta încalcă voia lui Dumnezeu!

- Dumnezeu judecă motivele și intențiile, viața gândurilor private și acțiunile. Totul este cunoscut și expus lui Dumnezeu cu care avem de-a face.

Clement al Alexandriei (208 după Hristos) Acesta a scrie:
„Faptul că Scriptura sfătuiește căsătoria și nu permite niciodată nicio eliberare de la unire, este cuprins în mod expres în lege: ‘„Să nu divorțați de o soție, decât din cauza adulterului.”Și consideră adulter căsătoria unui soț, în timp ce cel de care s-a despărțit este încă în viață. „Cine ia de soție o femeie divorțată comite adulter”, este scris că „dacă cineva divorțează de soția sa, o desfrânează”, adică o obligă să comită adulter. Și nu numai cel care divorțează de ea devine cauza acestui lucru dar și cel care ia femeia cea divorțată îi dă astfel ei ocazia să păcătuiască; căci dacă el nu ar lua-o, ea s-ar întoarce la soțul ei.”
Clement de Alexandria a învățat:

- Scripturile încurajează creștinii să intre într-o relație de căsătorie. ;
- Legământul uniunii căsătoriei este permanent și nu permite nimănui să fie eliberat din unire. ;
- Adulterul este singurul motiv legitim de divorț, altfel separarea este interzisă. Recăsătoria în timp ce fostul soț este în viață înseamnă a trăi în stare de adulter și este interzisă în mod expres în Scriptură. ;
- Un bărbat care divorțează de soția sa, o strică astfel și o corupe, căci dacă ea (cea părăsită) se recăsătorește din orice motiv, cu excepția morții soțului ei, devine astfel adulteră.
- Persoana ce se căsătorește cu un om divorțat păcătuiește nu numai săvârșind adulter cu soțul altei persoane, ci de asemenea păcătuiește împotriva lui Dumnezeu, acționând ca un impediment în calea reconcilierii căsătoriei originale a omului divorțat de întâiul său partener. ;
- Dacă soțul divorțat ar fi rămas necăsătorit, ea ar fi revenit, dacă era posibil, la prima el, fiind prima căsătorie. ;

Origen (248 după Hristos.) Acesta scris:
„Sinceri să fim, cel ce-și alungă nevasta, când aceasta nu este desfrânată, o face adulteră, în măsura în care este cu el, căci dacă, „când soțul este în viață, ea va fi numită adulteră dacă se va uni cu alt bărbat”; Căci înlăturând-o, îi dă scuza unei a doua căsătorii, foarte clar, în felul acesta, el o face adulteră... la fel cum o femeie este adulteră, chiar dacă se pare a fi căsătorită cu un bărbat, în timp ce un fost soț încă trăiește, tot așa și bărbatul care pare să se căsătorească, care a fost divorțat, el nu se căsătorește cu ea, ci, după declarația Mântuitorului nostru, comite adulter cu ea.” (Comentarii la Matei 14)
Oricen a învățat următoarele:
- Un bărbat ce divorțează de soția sa, care nu este vinovată de adulter, o face să devină adulteră dacă se recăsătorește, iar bărbatul care se căsătorește cu ea este un adulter. ;
- Legământul căsătoriei dintre un bărbat și o femeie este permanent atâta timp cât atât soțul cât și soția sunt în viață. ;
- Indiferent care ar putea fi circumstanțele legale, o relație de recăsătorie în care s-a intrat atunci când una sau ambele părți sunt divorțate și un fost partener trăiește, este adulter. Relațiile intime dintre bărbatul și femeia recăsătorită în timp ce foștii soți încă mai trăiesc sunt adultere și considerate păcat.
- O recăsătorie nu este o căsătorie reală, ci adulter deghizat. ;
Vasile cel Mare (375 după Hristos) a scris:
„Bărbatul care și-a părăsit soția și se duce la alta este el însuși adulter pentru că o face să comită adulter; iar femeia care locuiește cu el este adulteră, pentru că a făcut pe bărbatul altei femei să vină la ea. femeia care trăiește cu un adulter este adulteră tot timpul. Femeia care a fost părăsită de soțul ei ar trebui, după părerea mea, să rămână așa cum este. Domnul a spus: „Dacă cineva își părăsește soția, cu excepția cauzei curviei, o face să comită adulter, numind-o adulteră.”El o exclude de la actul sexual cu un alt bărbat. Căci cum poate bărbatul, fiind vinovat, că a pricinuit adulter, iar femeia, să nu fie de vină, când este numită adulteră de Domnul pentru că a avut relații cu un alt bărbat? Un bărbat care se căsătorește cu soția altui bărbat, care a fost luată de la el, va fi acuzat de adulter.”Amphilochius 199 (a)
Vasile cel mare a învățat:
- Un bărbat care își abandonează soția și ea se recăsătorește cu altul, o face pe soția lui să comită adulter.
- Femeia cu care se căsătorește cu un bărbat divorțat este vinovată de adulter. ;
- A doua femeie este vinovată că a luat soțul primei lui soții;
- O relație adulteră este un adulter continuu, nu un păcat comis o singură dată.
- O soție abandonată trebuie să rămână așa cum este și să nu se recăsătorească. ;
- O femeie abandonată care ia un alt bărbat și întreține relații sexuale cu el comite adulter. ;
- Dacă un bărbat se face vinovat de adulter, la fel se face și femeia. ;
- Este o infracțiune gravă ca o femeie să ia soțul altei femei; va fi acuzată de adulter. ;
- Este o ofensă gravă pentru un bărbat să ia soția altui bărbat; va fi acuzat de adulter. ;

Ambrozie din Milano (387 după Hristos) acesta a spus:
„Dar ce să spun despre castitate, când este permisă doar una și nici o a doua unire? În ceea ce privește căsătoria, legea nu este să se căsătorească din nou, nici să se caute uniunea cu o altă soție. Multora li se pare ciudat de ce ar trebui să fie cauzat un impediment de o a doua căsătorie încheiată înainte de botez, pentru a preveni alegerea în funcția clericală, și la primirea darului hirotoniei; văzând că nici măcar crimele nu pot să stea în cale, dacă au fost înlăturate în sacramentul botezului. dar trebuie să învăţăm că în botez păcatul poate fi iertat, dar legea nu poate fi desfiinţată. În cazul căsătoriei nu există păcat, dar există o lege. Orice păcat ar putea fi îndepărtat, orice lege care există nu poate fi lăsată deoparte în căsătorie. (Despre îndatoririle clerului: 1:257)
„Și ce altceva avea Ioan în minte decât ce este virtuos, încât să nu poată îndura o unire rea nici în cazul regelui, zicând: „Nu-ți este îngăduit să o ai de soție.” Ar fi putut să tacă. , dacă nu s-ar fi părut nepotrivit pentru el însuși să nu spună adevărul de frica morții sau să facă slujba profetică să cedeze regelui sau să se complace în lingușiri. El (Ioan Botezătorul) știa bine că va muri pentru că era împotriva regelui, dar a preferat virtutea în locul siguranței proprii. Dar ce este mai de folos decât suferința care a adus slavă sfântului.”(Despre îndatoririle clerului, 3:89)

„Nimeni nu are voie să cunoască o altă femeie decât soția lui. Dreptul conjugal ți se dă din acest motiv: ca să nu cazi în cursă și să păcătuiești cu o femeie străină. „Dacă ești legat de o soție, nu cere divorțul”, căci nu ți se permite, să te căsătorești cu alta cât timp soția ta trăiește. (Avraam 1:57: 59)

„Așadar, încalci legământul cu soția ta, alungând-o, prin urmare, ca de drept și fără a fi acuzat de fapte greșite; și crezi că este potrivit să faci asta pentru că nicio lege umană nu interzice acest lucru; dar legea divină o interzice. Oricine ascultă de oameni ar trebui să stea cu frică de Dumnezeu. Ascultă Cuvântul Domnului, căruia trebuie să-l asculte chiar și cei care propun legile noastre: „Ceea ce a unit Dumnezeu, nimeni să nu-l despartă.”(Comentariu la Luca, Sec. 8:5)

Ambrozie din Milano a predicat:
- Sexul este un drept conjugal care este limitat la propriul soț sau soție. Relațiile sexuale legitime cu soțul legitim, protejează de păcatul sexual. ;
- Sexul extraconjugal este un păcat și o capcană ce te va prinde și ucide;
- Este interzis de către Dumnezeu ca un soț să divorțeze și să se recăsătorească cu altul. ;
- Ambrozie interpretează scrierile lui Pavel în Corinteni în sensul că este interzis unui bărbat sau unei femei să se recăsătorească cu altul cât timp trăiește un fost soț sau un soț anterior. ;
- Este o înțelegere greșită să crezi că este pur și simplu dreptul cuiva de a divorța de un soț. Chiar dacă legea umană poate permite așa ceva, Dumnezeu îl interzice cu strictețe. ;
- Oricine urmează obiceiurile și legile omenești cu privire la căsătorie, divorț și recăsătorie în loc de legile divine ar trebui să se teamă de Dumnezeu! ;
- Toți legiuitorii, atât în Biserică cât și în afara ei, sunt avertizați de pericolul lor să asculte și să se supună Cuvântului Domnului. Porunca lui Isus este reafirmată: „Ceea ce a unit Dumnezeu, nimeni să nu despartă”.
- Convertirea la creștinism iartă păcatul trecut, dar nu anulează sau pune deoparte legile lui Dumnezeu.

Ieronim (396 după Hristos) acesta a scris:
„În explicarea mărturiei apostolului, „Soția nu are putere asupra propriului trup, ci soțul; și la fel, de asemenea, bărbatul nu are putere asupra propriului său trup, ci soția.” am alăturat următoarele „Toată întrebarea se referă la cei care trăiesc în căsătorie, dacă le este permis să-și lase soțiile, lucru pe care Domnul l-a interzis și în Evanghelie.”În urma hotărârii Domnului, apostolul învață că o soție nu trebuie părăsotî decât pentru desfrânare și că, dacă a fost lăsată, ea nu poate să se căsătorească cu un alt bărbat în timpul vieții soțului ei, sau în orice caz, ea ar trebui, dacă este posibil, să se împace cu soțul ei. Într-un alt verset el vorbește în același sens: „Soția este legată... atâta timp cât trăiește soțul ei; dar dacă bărbatul ei a murit, ea este dezlegată de legea bărbatului ei; are libertatea de a fi căsătorită cu cine vrea; numai în Domnul. Găsesc, alături de scrisoarea dumneavoastră de întrebări, o scurtă lucrare care conține următoarele cuvinte: „Întreabă-l, (acesta sunt eu), dacă o femeie care și-a părăsit soțul pe motiv că este adulter și sodomit și s-a văzut obligată să ia un altul, este posibil ca ea să fie în comuniune cu Biserica, atât timp cât trăiește primul bărbat pe care l-a părăsit, fără ca ea să facă penitență pentru păcatele ei? Pe măsură ce citesc cazul, îmi amintesc versetul „își pun scuze pentru păcatele lor”. Cu toții suntem îngăduitori cu propriile noastre greșeli; iar ceea ce propria noastră voință ne conduce să facem îl atribuim unei necesităţi a naturii. Este ca și cum un tânăr ar spune: „Sunt stăpânit de corpul meu, strălucirea naturii îmi aprinde pasiunile, structura corpului meu și organele sale de reproducere necesită relații sexuale.” Sau din nou un criminal ar putea spune, „Am avut nevoie, aveam nevoie de mâncare, nu aveam cu ce să mă protejez de frig. Dacă am vărsat sângele altuia, a fost pentru a mă salva de a muri de frig și foame.” Spune, așadar, surorii, care mă întreabă astfel despre starea ei, nu sentința mea, ci a apostolului. „Nu știți, fraților (căci vorbesc celor care cunosc legea) că legea stăpânește pe om câtă vreme trăiește? Căci femeia care are un bărbat este legată prin lege de bărbatul ei, atâta vreme cât acesta trăiește; dar dacă soțul este mort, ea este dezlegată de legea soțului ei. Deci, dacă, cât trăiește soțul ei, ea va fi căsătorită cu un alt bărbat, ea va fi numită adulteră.’ Și în alt loc: ‘soția este legată de lege cât timp trăiește soțul ei; dar dacă soțul ei este mort, ea are libertatea de a se căsători cu cine vrea; numai în Domnul.”Nu am reușit să stabilesc exact ce vrea să spună ea prin cuvintele „a fost obligată” să se căsătorească din nou. Care este această constrângere despre care vorbește? A fost copleșită de mulțime și rapită împotriva voinței ei? Dacă da, de ce ea, astfel victimizată, nu și-a părăsit ulterior răpitorul? Lasă-o să citească cărțile lui Moise și va descoperi că, dacă într-o cetate se aduce violență unei fecioare logodnice și nu strigă, ea este pedepsită ca adulteră; dar dacă este forțată pe câmp, este nevinovată de păcatul și numai răpitorul ei este supus legilor. De aceea, dacă sora ta, care, după cum spune ea, a fost silită la o a doua unire, vrea să primească trupul lui Hristos și să nu fie socotită adulteră, să se pocăiască; atât de departe, cel puțin, din momentul în care începe să se pocăiască, să nu mai aibă nicio legătură cu acel al doilea soț care ar trebui să fie numit nu soț, ci adulter. Dacă acest lucru i se pare greu și dacă nu poate părăsi pe cineva pe care l-a iubit cândva și nu îl va prefera pe Domnul plăcerii senzuale, ea să asculte declarația apostolului: „Nu puteți bea paharul Domnului și paharul diavolilor. : nu puteți fi părtași la masa Domnului și la masa diavolilor’ și în alt loc: ‘ce comuniune are lumina cu întunericul? și ce înțelegere are Hristos cu Belial?”

Ieronim a învățat:
- Domnul a interzis divorțul și recăsătorirea în Evanghelie. ;
- Creștinii trebuie să înceteze să mai caute scuze și să nu mai încerce să găsească justificare pentru divorț și recăsătorie. Nimic din ele nu stă înaintea lui Dumnezeu și nu trebuie luate în considerare deloc atunci când aplicăm Cuvântul lui Dumnezeu în Biserică sau în viețile noastre individuale. Căsătoria este pe viață și indiferent ce se dovedește a fi un soț, sau cum poate acționa, sau păcatele pe care le comite, legământul rămâne pe deplin în vigoare. Dumnezeu nu desparte relația aceasta pe care El a făcut-o ”singur trup.”
Un soț care este separat sau a divorțat din orice motiv, indiferent cât de provocat a fost sau cum au ajuns circumstanțele în care este, încă este legat de legământul căsătoriei și nu se poate recăsători cu altcineva atâta timp cât îi trăielte partenerul din prima căsătorie.

Augustin (419 după Hristos) a scris:
„Acest lucru spunem acum, că, în conformitate cu această condiție de a ne naște și a muri, pe care o cunoaștem și în care am fost creați, căsătoria dintre bărbați și femei este un lucru bun, pe care Scriptura divină îl laudă astfel, de aceea nici nu este permis unei persoane lăsate de soț să se căsătorească, atâta timp cât soțul ei trăiește; nici nu este îngăduit cuiva lăsat de nevastă să se căsătorească cu alta, dacă nu este moartă cea care s-a despărțit de el. Prin urmare, Domnul nostru, pentru a confirma acel principiu, că o soție nu trebuie lăsată cu ușurință, a făcut singura excepție a curviei; , dar poruncește ca toate celelalte supărări, dacă s-ar întâmpla vreuna ca să apară, să fie suportate cu de dragul fidelității conjugale și de dragul castității; și de asemenea îl numește adulter pe acel bărbat care s-a căsătorit cu cea care a fost divorțată de soțul ei. Și apostolul Pavel arată limita acestei stări de lucruri, pentru că el spune că trebuie să rămână curată atâta timp cât trăiește soțul ei; dar la moartea soțului dă permisiunea de a se căsători. Căci Pavel însuși s-a ținut de această regulă și, cu aceasta, nu aduce propriul său sfat, ca în alte cazuri unde aduce dintre îndemnurile sale, ci de această dată, o poruncă a Domnului când spune ”Celor căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat. (Dacă este despărţită, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei.) Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta.”Eu cred că, conform unei reguli asemănătoare, dacă o va izgoni, el trebuie să rămână necăsătorit sau să se împace cu soția sa.”(Comentarii la Predica de pe Munte, Armonia Evangheliilor, Omilii la Evanghelii)

„Căci oricine își lasă nevasta afară din cauza curviei, o face să comită adulter. Într-o asemenea măsură, contractul de căsătorie la care sa încheiat este un sfânt Sacrament, că nu este anulată nici chiar prin despărțirea însăși, deoarece atâta timp cât trăiește soțul ei, chiar de femeia a fost lăsată, ea comite adulter în cazul în care se căsătorește cu altul, iar cel care a părăsit-o este cauza acestui rău. . Dar mă minunez, dacă este îngăduit să repudiezi o soție care este adulteră, așa să fie îngăduit, după ce a lăsat-o, să se căsătorească cu alta. Căci Sfânta Scriptură face un nod greu în această chestiune prin faptul că apostolul spune că, prin porunca Domnului, soția nu trebuie să se îndepărteze de soțul ei, ci, în caz că va fi plecat, să rămână necăsătorită sau să se împace cu soțului ei... Nu văd cum bărbatul poate avea permisiunea de a se căsători cu alta, în cazul în care a lăsat o adulteră, când o femeie nu poate fi căsătorită cu altul atunci când a lăsat un adulter. Văzând că pactul de căsătorie nu este desființat printr-un divorț intermediar, astfel încât ei continuă ca căsătoriți unul față de celălalt, chiar și după despărțire, și să comită adulter cu cei cu care sunt uniți, chiar și după propriul divorț, fie femeie cu bărbatul sau bărbatul cu femeia. Nici nu se poate susține pe bună dreptate că un soț care își părăsește soția din cauza adulterului ei și se căsătorește cu altul nu comite adulter. Căci există și adulter din partea celor care, după lepădarea fostelor lor soții din cauza adulterului, se căsătoresc cu alții... Nimeni nu este atât de nerezonabil să spună că un bărbat care se căsătorește cu o femeie al cărei soț a părăsit-o din cauza curviei nu este un adulter, susținând în același timp că un bărbat care se căsătorește cu o femeie lăsată fără motiv de desfrânare este un adulter. Amândoi acești bărbați sunt vinovați de adulter.” (Căsătoriile adultere 1:9: 9)

„Un soț, așadar, este legal părăsit din cauza adulterului, dar legile castității rămân. De aceea un bărbat se face vinovat de adulter dacă se căsătorește cu o femeie care a fost lăsată chiar și din acest motiv de adulter. (ibid. , 2:4: 4)

„O femeie începe să fie soția unui al doilea soț, dacă nu a încetat să mai fie soția primului soț/ Totuși, ea va înceta să mai fie soția primului soț, dacă acel soț va muri, nu dacă comite adulter.” (ibid, 2:4: 3)

„Așadar, a sluji la doi sau mai mulți (bărbați), astfel a trece de la un soț viu la căsătoria cu altul, nu era nici atunci îngăduit (în Vechiul Testament), nici nu este îngăduit acum și nici nu va fi vreodată îngăduit. A apostaza de la Unul Dumnezeu și a intra în superstițiile adultere ale altuia, este întotdeauna un rău.”(Despre Duhul Sfânt; Tratate doctrinare; Tratate morale)

Augustin a învățat:

- Nu este valabilă și nu poate fi susținută ideea că cei ce divorțează și se recăsătoresc din pricina impietății partenerului fac voia lui Dumnezeu și nici că ei evită astfel păcatul preacurviei. ;
- Este adulter să te căsătorești cu altul dacă cineva este divorțat și apoi își alege un nou soț sau soție. ;
- Dacă un soț comite sau nu adulter sau curvie, nu contează în ceea ce privește recăsătorirea. Cine se recăsătorește în timp ce trăiește un soț divorțat se află în starea și păcatul adulterului. ;
- Atunci când un soț se recăsătorește conform legii pământului după un divorț, acesta este în continuare căsătorit cu fostul soț atâta timp cât acel soț trăiește. Prin urmare, relația sexuală și intimă pe care o au cu un nou soț este pur și simplu angajarea într-o relație interzisă, păcătuind cu o persoană cu care nu sunt căsătoriți în ochii lui Dumnezeu și ai Bisericii. Castitatea se referă la abstinența sexuală. A avea relații sexuale cu un soț recăsătorit înseamnă a trăi în păcat în neascultare directă de Cuvântul lui Dumnezeu. ;
- Un soț poate, dacă trebuie, să divorțeze de soțul sau de soția lor care este vinovat de adulter, dar nu trebuie să aibă o relație cu altul atâta timp cât partenerul inițial trăiește, pentru că ei sunt încă într-un legământ obligatoriu pe viață cu ei.
- Este interzis unui bărbat sau unei femei, chiar dacă ei înșiși nu au fost niciodată căsătoriți anterior, să se căsătorească sau să aibă relații sexuale cu o persoană divorțată al cărei soț este încă în viață. Ei ar fi vinovați de relații sexuale cu soțul unei alte persoane, care este însăși definiția păcatului adulterului. ;
- Nu a fost niciodată legal, nu este acum legal și nu va fi niciodată legal să divorțezi și să te recăsătorești. A spune și a face altfel înseamnă a adopta superstițiile adultere ale unui alt Dumnezeu decât cel cu care trebuie să ne confruntăm.

Creștinii primelor 15 veacuri au avut 4 puncte de vedere referitor la divorț și recăsătorie:
- Viziunea Patristică (Adoptată de părinții timpurii ai Bisericii) Acest punct de vedere a declarat: Dacă cineva ar suferi nenorocirea divorțului, recăsătorirea cu un al doilea soț nu era permisă indiferent de cauză. ;
- Viziunea Preteritivă (Viziunea lui Augustin) Acest punct de vedere a interpretat remarcile lui Isus din Matei 19 ca fiind refuzul de a lua „adulterul” drept cauză de separare, divorț sau nulitate. Recăsătorirea este întotdeauna greșită după o căsătorie valabilă. ;
- Viziunea logodnei: Acest punct de vedere interpretează pasajul din Matei 19:9 ca o clauză de excepție, care se aplică numai unei perioade de logodnă evreiască și anterioară încheierii căsătoriei propriu-zise. Astfel, se folosește cuvântul „curvie” și nu „adulter”. ;

Toate cele patru opinii timpurii ale Bisericii au ajuns la concluzia că Biblia învață în mod clar că căsătoria este pe viață și că a te recăsători în timp ce primul tău partener este încă în viață constituie adulter.

Sursa:
https://cpr-ministries.com/divorce-and-remarriage-chapter-1/

Pentru discuții pe baza acestui subiect, whatsapul meu este: 0743076650
Daniel.